luni, 5 martie 2012

Despre sucurile din fructe şi legume

Incepe primavara şi m-am gandit că este important să aduc un plus în alimentaţie cu sucuri de fructe şi legume. Aşa că, am căutat câteva informaţii despre sucurile din fructe şi legume proaspete.


Sucurile de fructe, sunt mult mai plăcute decât cele din legume, le putem obţine prin stoarcerea fructelor sănătoase fie utilizând mijloace simple fie moderne. Storcătorul electric se poate achiziţiona uşor deoarece îl găsim pe raft în magazine de la diferite firme. Este ideal pentru că obţii sucul în scurt timp şi îl poţi consuma imediat în stare proaspătă. Eu am şi un tocător electric..ca un blender. Toc fructele până se fac pastă şi am avantajul că rămâne şi pulpa fructului. Obţin un nectar de fructe pe care îl completez cu miere (la fructele mai acre.. lămâie sau grapfruit) şi îl diluez cu apă filtrată pentru a fi uşor de băut.
Din ce m-am documentat am aflat că:
In compoziţia fructelor şi legumelor intra în primul rând apă, şi anume, în proporţie de 80-90 la sută. Bogat reprezentate sunt şi glucidele şi levuloza, după cum ştim foarte folositoare pentru organism. Urmează în ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric şi citric, care sunt metabolizaţi şi transformaţi în organism în carbonaţi alcalini. Conţinând cantităţi importante de acizi organici, care le conferă gustul caracteristic, sucurile de fructe şi legume au acţiune alcalinizantă asupra tumorilor organismului şi asta întrucât acizii sunt metabolizaţi în săruri alcaline.
Bine reprezentate în sucuri sunt şi vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul vitaminei C, B1 şi B2. In cantităţi mai reduse se găsesc şi vitamine liposolubile. Acestea aflându-se mai ales în fructele oleaginoase ca migdalele, nucile şi măslinele. Alte fructe ca lămâia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile şi caisele, au cantităţi reprezentative de vitamina A, mai ales sub formă de provitamina de genul carotenului. Este bine de ştiut, că unele vitamine se pot distruge în cursul pasteurizarii şi sterilizarii sucurilor, ca şi prin conservarea lor îndeleungată, de unde necesitatea consumarii în stare proaspătă.
Tot bine reprezentate în sucurile de fructe şi legume sunt şi oligoelementele minerale, care se găsesc fie sub formă de săruri organice solubile, fie sub formă de săruri anorganice. Dintre oligoelemente în cantitate mai mare se află potasiul, calciul şi magneziul. Sodiul se găseşte în fructe şi legume în general în cantităţi mici. Sărurile minerale contribuie la acţiunea alcalinizantă a sucurilor.


Principalele proprietăţi ale sucurilor de fructe şi de legume, ar fi următoarele:
-Acţiunea nutritivă şi energetică, aşadar calorică, care este cu atât mai mare cu cât suportul glucidelor este mai bine reprezentat. Astfel 100 ml suc de ananas ne furnizează 54 de calorii, 100 g portocale 49 de calorii, 100 g mere 52 de calorii, iar 100 g struguri între 76 şi 99 calorii;

-Acţiunea alcalinizantă datorită acizilor organici care sunt metabolizaţi în organism în săruri alcaline;
-Acţiunea hiposodată, datorită sodiului în cantitate redusă pe care acestea îl conţin, motiv pentru care pot fi date din abundenţă în regimurile hiposodate;
-Acţiunea diuretică, datorită conţinutului lor bogat în apă.
-Acţiunea astringentă, aşadar constipantă, datorită bogăţiei lor în substanţe tanante, situaţie caracteristică în special afinelor, coarnelor şi gutuilor;
-Acţiunea laxativă, specifică mai ales fructelor şi legumelor bogate îin balast, cum sunt perele, caisele, prunele şi majoritatea legumelor;
-Acţiunea hipocalorică, datorită cantităţii reduse de proteine, lipide şi glucide, motiv pentru care au o indicaţie majoră în curele de slăbire.
Pot înlocui alimentele concentrate şi hipercalorice!
-Sucurile de fructe şi legume având valoare energetică redusă, pot înlocui alimentele concentrate şi hipercalorice, reducând astfel substanţial nivelul energetic al raţiei alimentare, fără a diminua volumul mesei. 


E bine de ştiut din acest punct de vedere, că:
  • dacă 100 g de pâine ne dau în jur de 230-250 calorii, o aceeaşi cantitate de pepeni galbeni sau roşii ne dau în jur de 30-40 calorii.
  • dacă 100 g smântână ne dau în jur de 200-300 calorii, o aceeaşi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizează abia între 71-80 calorii.
  • dacă 100 g ciocolată ne dau în jur de 500-600 calorii, o cantitate identică de dulce natural, reprezentat de struguri, ne dau abia în jur de 90-100 calorii.
    Prin absenţa practic totală a grăsimilor din fructe şi legume dulci ca şi a colesterolului, acestea vor atenua implicit dislipidemia şi, în plus, vor antrena o parte din colesterolul ajuns cu bilă în intestin, impiedicând astfel reabsorbţia sa.
    -Sucurile, mai ales cele sărace în glucide, pot fi date la diabetici fiind bine tolerate.
    -Sucurile de fructe şi legume mai sunt indicate şi în anemiile obişnuite, pentru că stimulează secreţia gastrică, apoi pentru căa favorizează absorbţia fierului şi, în sfârşit, pentru că stimulează formarea de globule roşii.
    -Sucurile scad, după cum am mai precizat, colesterolul din sânge şi din bilă, prevenind astfel concentrarea şi precipitarea lui în colecist, sub formă de calciu. In acelaşi timp, tot sucurile de fructe şi de legume dezintegrează acidul uric, prevenind pe această cale formarea calculilor renali, pe baza de uraţti.
    -In bolile renale, care evoluează cu creşterea retenţiei de apă, ca şi in acelea cu retenţie de substanţe azotate în sânge (uree şi acid uric), aceleaşi sucuri prin acţiunea lor diuretica împiedică acest inconvenient.
    -Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe şi de legume se influenţează favorabil şi evoluţia insuficienţei cardiace; totodată vitaminele şi zaharurile naturale conţinute de fructe şi unele zarzavaturi tonifică muşchiul inimii, crescându-i astfel puterea de contracţie.


    -Sucul de struguri poate acoperi 90-95 la sută din necesităţile de vitamina C ale organismului.
    -Sucul de roşii este şi el bogat în acid ascorbic, respectiv în vitamina C, apoi în caroten, fier şi potasiu. Acest suc stimulează secreţiile digestive, motiv pentru care luat înainte de masă este aperitiv, ca şi sucul de ţelină. Sucul de roşii reprezintă, în plus, o băutură reconfortantă, cu indicaţii speciale în anemii şi convalescenţă.
    -Sucul de varză albă reprezintă la rândul său un bogat rezervor de vitamina C, de derivaţi sulfuroşi cu marcantă activitate antimicrobiană, ca şi de săruri. Conţine, de asemenea un principiu activ cu acţiune antitiroidiană, ca şi un factor cicatrizant în ceea ce priveşte ulcerele gastroduodenale.
    -Sucul de morcovi impresionează prin calităţile mari de caroten, motiv pentru care se bucură de mare trecere în toate bolile tributare lipsei sau insuficienţei de vitamina A din organism.
    -Sucul de ridichi negre dă rezultate excelente în colecistitele şi angiocolitele cronice, mai ales însoţite de constipaţie, exercitând efecte benefice asupra peristatismului intestinal, ca şi asupra musculaturii netede a canaliculelor biliare, uşurând în felul acesta secreţia bilei."


    sursa:  http://www.terapii-naturiste.com